Scoala veveritelor detine 30 de veverite din 4 specii:

 

1. Veverite Degu (Octodon Degus)
 

                            Veverita Degu (Octodon degus) este o specie de rozatoare recent aparuta in tara noastra ca si animal de companie. Datorita aspectului si caracterului deosebita este intr-o continua crestere in popularitate. Veverita Degu isi are originile in Chile, de unde prin anii ’50 a fost exportata in SUA pentru a servi drept animal de laborator pentru diferite studii, in special cele legate de diabet. In tara de bastina ele traiesc in zonele de campie de pe coasta vestica a tarii, pana pe pantele de pana la 1500 de metri ale Anzilor. Porcusorii de Guineea sunt cele mai apropiate rude ale lui Degu, desi ele se aseamana mai mult cu chinchila; de fapt daca Degu ar avea blana matasoasa a chinchilei atunci cu greu le-am putea deosebi. Alti specialisti spun ca ele sunt mai inrudite genetic cu iepurii. Oricum ar fi Degu este o specie de sine statatoare care nu ar trebui asemanat cu un alt animal mai popular. Veveritele din captivitate masoara 25-30 cm, iar cele salbatice sunt putin  mai mari ajungand pana la 40 de cm. Masculii sunt mai mici decat femelele. Coada masoara aproximativ ½ din lugimea corpului si spre deosebire de cea a sobolanilor, cu care seamana, este acoperita cu par scurt, iar in varf prezinta par mai lung si sarmos, dand aspect de perie. Blana este formata din fire de par de culoare maro, deasupra cu fire de par negru dedeusbt (raportul fiind de 60% par maro, 40% negru), de aceea aspectul general al blanii este de  maro inchis. Pe piept blana este mai deschisa la culoare, iar picioarele sunt de diverse nuante de gri. Dintii au culoare galben-portocalie la fel ca a chinchilelor, datorata clorofilei din plantele cu care se hranesc si care reactioneaza cu o anumita enzima colorand saliva in portocaliu. Un individ cu dinti albi denota existenta vreunei afectiuni. Degu sunt animale sociabile, care in mediul natural traiesc in grupuri de pana la 80 de indivizi, cu o ierarhie sociala bine stabilita. Aceste animale sunt usor de imblanzit.  Agreeaza prezenta umana si a celorlalte surate. Bine socializate unele veverite isi vor recunostae stapanul si vor reactiona pozitiv de cate ori il vor vedea pe acesta, prin diverse sunete. Daca ii introduceti mana in cusca de cele mai multe ori veverita va veni sa va miroase sau chiar sa se cuibareasca in mana.

2. Veverite siberiene maro (Tamias sibiricus)

 

                            Este ruda nordica a veveritei roscate comune (Sciurus vulgaris), facand parte din clasa mamiferelor, ordinul rozatoarelor,  familia Sciuridae care mai include pe langa veverite si marmotele, popandaii s.a. In ultimii aceste micute veverite au devenit animale de companie foarte apreciate si cautate, in principal datorita aspectul fizic aparte cat si a energiei pe care o debordeaza. Din nordul Europei si al Rusiei pana in China, Korea sau Japonia, aceste veverite au populat padurile de secole. In ultimele decenii veveritele siberiene au fost introduse si in tari central europene precum :Franta, Germania, Olanda, Belgia, Italia si chiar Regatul Unit. Veveritele traiesc in paduri de foioase, conifere sau amestec, rare, tundra sau parcuri. Prefera un habitat cat mai diversificat, cu luminisuri dar si cu zone de tufaisuri. O padure care contine multi busteni cazuti, in care sa isi poate construi culcusul, este pe placul lor. Caracteristic acestei specii sunt cele 5 dungi de culoare inchisa de pe spate, care se continua si pe coada. La maturitate masoara intre 18 si 25 de cm, dintre care o treime este coada. Coada este stufoasa, purtata semet pe verticala. Greutatea variaza in functie de anotimp (cand mancarea este sau nu din belsug) si este cuprinsa intre 50 si 150 de grame. Este un animal diurn, abil catarator, dar care petrece mult timp pe sol in cautarea hranei. Isi construieste vizuine mari, de pana la 2-3 metri, alcatuite din mai multe incaperi: culcus, camera de depozitare si camera pentru resturi ( gunoi). Isi curata blana cu multa meticulozitate, incepand cu coada, uneori doua veverite se toaleteaza reciproc.Traiesc in colonii mari, dar rasfirate in care fiecare individ isi are propriul teritoriu ( de la 700 la 4000 de metri). Teritoriul femelelor este mai intins decat cel al masculilor. Teritoriul este marcat prin intermediul urinei, dar si al unor glande aflate la nivelul obrajilor.

3. Veverite siberiene albe (Tamias sibiricus)

                            Veveriţa siberiană albă este posibil sa fi aparut in urma imperecherii intre frati. Veveriţa este de culoare albă, are cinci dungi crem pe spate, iar coada este tot de culoare albă şi pe margini crem. Pe faţă poate avea de asemenea dungi crem. Ochii au culoarea rubinului. Trebuie facuta diferenta intre aceste veverite si veveritele albe. Veveriţele albe au ochii de un roşu mai deschis şi nu au dungi.
 

4. Veverite Tamiops (Tamiops swinhoei)

                            Veverițele asiatice cu dungi (Tamiops) fac parte din familia Sciuridelor, subfamilia Callosciurinaelor. Ele sunt veverițe arboricole. Lungimea corpului masurata de la cap la coada este 10 - 13 cm.  Spre deosebire de alte veverite au urechile mai mici, rotunjite si cu peri albi in vârf. O dungă longitudinală neagră este prezent pe mijlocul spatelui, care este paralelă pe ambele fețe cu două perechi de dungi longitudinale pal. Aceste dungi palide sunt separate de dungi maronii întunecate. În multe țări acestea sunt animale de companie.

Există patru specii de veverițe cu dungi asiatice:

        Veverita cu dungi Himalayana (Tamiops macclellandi)

        Veverita cu dungi Maritima (Tamiops maritimus)

        Veverita cu dungi Cambodgiana (Rodolphii Tamiops)

        Veverita chinezeasca pitica cu dungi (Tamiops swinhoei)

Veverițele cu dungi asiatice pot fi identificate prin diferențele în modelul dungilor.

Veverita chinezeasca pitica cu dungi (Tamiops swinhoei) este o specie de rozătoare din familie Sciuridaelor.

Se gaseste in China, Myanmar, Vietnam.